Apa, seva vietii sau sursa de boala?

Cautarea unei licori miraculoase de prelungire a vietii este o preocupare milenara a omenirii. Incercarile nenumarate de-a lungul istoriei, facute fie dupa metode strict stiintifice, fie dupa aproximatii empirice, au dezvaluit ca singura sursa autentica de viata pe pamant este la discretia tuturor. Apa, banala apa plata, binecunoscutul H2O este principala sursa de „nemurire”. Cu o singura conditie: sa fie apa curata! Explicatia, simpla de altfel, consta in faptul ca aproape orice exista pe planeta contine apa. Corpul omenesc este alcatuit din apa in proportie de pana la 65%. Apa, de altfel, reprezinta cam 71% din suprafata Terrei.

Poate si de aceea, tindem sa nu mai acordam atentia meritata apei, de vreme ce se gaseste pretutindeni si aproape in orice. Singurul gand pe care-l acordam apei se manifesta, de regula, atunci cand aceasta ne imbolnaveste. De la o enterocolita severa, la arsuri de stomac, diaree la copii si pana la Hepatita A, salmoneloza ori simpla vedere a apei extrem de ruginite ce curge la robinet sunt starile care ne aduc aminte cat de importanta este apa in viata noastra. In special apa potabila, fara de care se stie ca nu putem trai.

La fel de importanta, insa, este si apa pe care o folosim atunci cand ne spalam ori curatam obiectele cu care intram in mod direct in contact, hainele si vesela mai ales. Totusi, spalarea alimentelor este de departe cea mai critica. Un exemplu elocvent in acest sens l-a constituit, nu cu mult timp in urma, un grup de persoane aflat la un gratar pe malul unui lac din apropierea Bucurestiului. Cheful a decurs minunat, berea era rece, carnea de pe gratar proaspata, legumele din salata asijderea. Problema a aparut a doua zi, la aproximativ 24 de ore dupa chermeza, atunci cand jumatate dintre cei prezenti, barbati, femei si copii au acuzat o puternica diaree, cu crampe stomacale, febra mare si greturi. Unii au ajuns chiar la spital. Explicatiile pe care le-au dat au fost legate de ceea ce mancasera fiecare cu cateva ore inainte, in diverse locuri, nicidecum de petrecerea din ziua anterioara. Abia cand s-au reintalnit, dupa cateva zile, si-au dat seama ca nu a fost o simpla coincidenta si au incercat sa-si dea seama de la ce a pornit toxiinfectia alimentara. Au rememorat pe rand ce a consumat fiecare si, dupa ore de dezbateri, si-au dat seama ca singurul lucru pe care l-au ingurgitat toti cei afectati, inclusiv copiii, a fost salata de legume. Cauza cea mai putin probabila, in opinia lor. Abia cand au realizat ca legumele proaspete au fost spalate la o sursa incerta de apa, si-au dat seama de la ce li s-a tras.

Astfel de exemple des intalnite conduc, firesc, la atentia deosebita si constanta pe care trebuie sa o acordam apei pe care o consumam, direct sau indirect, pentru a fi siguri ca aceasta ne va fi cu adevarat de folos in calitatea vietii pe care o ducem si nu va contribui decisiv la deteriorarea fragilului nostru organism, in special cel al copiilor de care suntem responsabili.